Mircea Luca: Înițial am vrut să refuz acest interviu pentru că am nevoie să-mi verific niște păreri

U a avut cea mai bună clasarea de după război în sezonul 1971-72. Clujenii au avut atunci un sezon excelent, terminând campionatul pe locul 3, și jucând pentru a doua oară în istorie în Cupele europene. Sezonul următor însă, a fost unul dezastruos.

Șepcile au suferit o cruntă dezamăgire în Cupa UEFA, unde, deși au câștigat cu 4-1 la Cluj, în manșa tur a duelului cu Levski, bulgarii au reușit o spectaculoasă remontada la Sofia, impunându-se cu 5-1, după prelungiri, cu toate că la ultima fază a jocului Munteanu I avea să rateze singur cu portarul. Iar șocul acelui moment avea să se resimtă și în campionat, unde clujenii vor termina pe ultimul loc!

Totuși, nu vor retrograda, pentru că deasupra lor pe linia de clasament a suferinței se afla tocmai Sportul Studențesc, una dintre răsfățatele sistemului, iar oficialii de-atunci ai Federației au găsit rapid soluția salvatoare: trecerea de la campionatul cu 16 echipe, la cel cu 18.

Clubul va lua măsuri pentru a evita rușinea din sezonul precedent, iar în fruntea secției de fotbal va fi readus doctorul Mircea Luca, urmând ca lotul să se restructureze din temelii.

Unul dintre beneficiarii acelui moment a fost portarul Marcel Lăzăreanu, care devenea la numai 19 ani titularul Universității. Clujenii vor termina sezonul undeva la mijlocul clasamentului, pe locul 10, departe de emoțiile retrogradării.

Legendarul Mircea Luca explica în interviul pentru Făclia situația echipei în toamna lui 1973, după 12 etape jucate, și două victorii promițătoare cu Steaua și Dinamo.

U Cluj – realități și perspective

Putem spune acum cu certitudine că noua schimbare la față a Universității se simte, se vede în joc și, mai ales, o confirmă rezultatele.

După căderea imprevizibilă și inexplicabilă, într-un fel, din campionatul trecut, Universitateaa început, în vară, o trudă aspră și disciplinată, încercînd să se regăsească pe sine. In orice caz, cel puțin deocamdată, faptele ne conving că s-a pornit cu luciditate și înțelepciune pe un drum bun.

Acum, după 12 etape, am socotit util și necesar să discutăm cu doctorul Mircea Luca, președintele secției de fotbal, despre ceea ce a izbutit și nu a izbutit Universitatea Cluj în prima parte a acestui campionat, despre eforturile ei susținute de a se regăsi.

— Ce situație ați găsit cînd ați preluat conducerea secției?
— Nu vreau să discutăm despre ceea ce a fost. N-are nici un rost, nu cîștigăm nimic. Am tras cu buretele peste ceea ce a fost și am luat totul de la capăt. Două idei ne-au călăuzit în activitatea de fiecare zi: cine vrea să vină cu noi, e binevenit, dar să muncească, să sacrifice timp și răbdare, cu un cuvînt să pună umărul; a doua idee: toți jucătorii de la tineret și seniori, chiar și de la juniori, au fost egali pentru antrenori și conducere. Pregătirea și forma lor erau elementele care aveau să hotărască cine va juca și cine nu. Ceea ce s-a și întîmplat. De la această egalitate s-a ajuns la titularizarea lui Lăzăreanu. Și nu numai a lui!

— De ce ați recurs la un antrenor clujean, în speță la cuplul Silviu Avram și Vasile Băluț?!
— Din mai multe motive. Adevărul e că ne-am cam înșelat, cu antrenorii aduși, destul de mult. Lui Silviu Avram, care a crescut și a trăit toată viața muncind la acest club și la această echipă, trebuia să-i dăm o șansă pe care o merita. Și uite, realitatea ne demonstrează că nu am greșit. Băluț a lucrat și lucrează și acum cu o forță și dăruire exemplară. Dar, un lucru trebuie precizat, cu toată modestia: sîntem la început, abia am făcut primul pas, abia de acum înainte vin marile probe de joc. Uite, inițial am vrut să refuz acest interviu pentru că am nevoie să-mi verific niște păreri, să-mi întăresc niște convingeri în meciurile ce vor urma.

— De fapt, ce obiectiv V-ați propus în vară, cînd ați preluat conducerea?
— Era o situație delicată. Am „moștenit“ o bază foarte firavă, pe care am fost obligați să clădim. Și atunci, obiectivul nostru imediat a fost să ne demonstrăm nouă înșine și mai ales jucătorilor, că printr-o pregătire fizico-tehnico-tactică bună, bazată pe o riguroasă disciplină și etică profesională, „U“, cu aceiași jucători cu care a naufragiat în campionatul trecut, poate învinge, în condițiile actuale ale fotbalului nostru, orice echipă de divizia A și ocupa un loc de onoare în clasament. Ceea ce, deocamdata, am reușit, deși au plecat unii jucători. Iar de venit n-a venit nimeni.

— Ce a stat la baza acestor rezultate?
— Trei lucruri: pregătirea, disciplina, un joc în permanentă mișcare, demarcare, dinamic și eficace.. Jucătorii au fost obligați să accepte tichia martieră de joc. Și au acceptat-o chiar suferind. Anca n-a jucat cîteva meciuri, iar acum evoluează foarte bine. Alții, nepregătindu-se s-au autoeliminat. De exemplu, Crețu! Dar, ca aceste lucruri pe care le-am amintit să poată fi transpuse în practică, secția de fotbal a creat o unanimitate de vederi și o atmosferă de lucru exemplară. De altfel, îngăduiemi să mulțumesc întregii secții pentru prețiosul și lucidul ei aport. Avem o atmosferă de omenie, dătătoare de ton și imbold.

— Este o performanță evoluția studenților și cele 14 puncte?
— Nu. Este un început promițător, care ne-a convins că sîntem pe drumul cel bun, că jucătorii pot și trebuie să joace din ce în ce mai bine, că munca și disciplina sînt armele sigure și singurele cu care omul poate oricînd învinge. Interesant este că în meciuri în deplasare cu echipe tari, (Dinamo, Rapid, Argeșul, C.S.M. Reșița și Politehnica Timișoara) n-am primit decît 3 goluri.

— Sînteți mulțumit de ceea ce a izbutit echipa?
— Da și nu! Da, pentru rezultatele și punctele acumulate, pentru conștiinciozitatea jucătorilor. Nu, pentru că unele jocuri chiar în care am învins — au fost slabe, fragile sub aspect tehnico-tactic.

— Ce regretați?
— Un singur fapt: că jucătorii n-au crezut cu un ceas mai devreme că pot să joace ca o echipă de prima parte a clasamentului și au debutat sfioși și nesiguri, ca niște școlari, în meciurile cu echipele. .. mari. Dacă se concentrau mai mult și credeau mai mult în forțele lor, nu pierdeam, cred, meciul cu studenții craioveni!

— Ce vă bucură?
— Afirmarea tinerilor Lăzăreanu, Poruțchi, Coca, Suciu, Mureșan, Ciocan, Matei și Hurloi, toți cîștiguri incontestabile pentru echipă. Dar munca de șlefuire și formarea lor abia a început. Spun asta pentru ca ei să înțeleagă, că au foarte mult de muncit pentru a ajunge departe. Mă bucură forma bună a „bătrînilor“ Pexa, Uifăleanu, Anca și Barbu. Mă bucură faptul că la juniori avem cîțiva copii buni.

— Ce urmează?
— Pregătirea fizică cît mai multă și mai adecvată. Pe tineri să-i încurajăm, pe „bătrâni“ să-i sprijinim, să ne păstrăm seriozitatea și viața personală impusă în vară și pofta de muncă.

— Jocul echipei nu vi se pare încă niței greoi?
— Ba da. Lucrăm doar de 4 luni! Ce vreți?! Intenționăm să facem totul pentru a avea ca instrument de lucru pasa dintr-o bucată, un-doi-ul, presingur pentru recuperarea baloanelor pierdute, deci un fotbal modern. Oricum, se joacă mult mai bine decît acum un an. Să ne amintim cum jucau (sau nu juca!) Pexa și Soo în noiembrie trecut?!

— Nu prea jucau …
— Dar, să nu vorbim despre ieri. Noi trăim azi.

— Ce va fi mîine?!
— Eu zic să încheiem aici această discuție și să așteptăm cu încredere. Avem prea mult de lucrat, pentru ca să ne mai rămînă timp pentru discuții. Să nu zicem hop, vorba proverbului, pînă nu încheiem măcar returul… Aș vrea să subliniez un lucru în încheiere — și asta este o mare mulțumire și pentru mine și mai ales pentru echipă căldura cu care ne susține publicul clujean din ce în ce mai aproape de noi, ca și nucleul acelei entuziaste galerii de la tribuna a doua care este mereu alături de noi.

Viorel CACOVEANU – Făclia, 8 noiembrie 1973