În viață, lucrurile capătă sens când le privim în ansamblu, nu doar pe bucăți. Dar noi avem un talent vechi: vedem doar bucățile care ne convin și, din ele, construim o realitate comodă.
Când naționala a jucat în Bosnia, o țară întreagă ne-a huiduit imnul. Ne-au înjurat, ne-au făcut în toate felurile. Și ne-am indignat exemplar: ”Dar cum își permit?” S-a activat și politicul, gata să dea lecții de moralitate și europenism. Dintr-odată, noi eram îngerii, iar Bosnia — spațiul necivilizat care ar merita o corecție. Evident, de la Bruxelles.
Aseară, FCSB a jucat pe Marakana. Templul fotbalului sârbesc. Iar gazdele de la Steaua Roșie au pregătit o coregrafie superbă.
Paranteză. De vreo cativa ani, nu stiu de prin ce redacție a apărut denumirea de ”scenografie”. În peluze nu există scenografie, există doar coregrafie. Coregrafia e un act vizual realizat prin participarea suporterilor: ridicări de pânze, torțe, bannere, culori — adică un ”dans” colectiv. Nu e vorba despre un decor static sau un decor construit cu elemente de teatru, nu este un fundal, ci un act participativ.
Citește și: De ce intrăm reci în meciuri fierbinți?
Revenind. Peluza sârbă a afișat un banner uriaș cu stemele României și Serbiei desenate împreună cu mesajul: ”Orthodox brothers”.
Alegere interesantă, care merită citită și prin lentila istoriei și a simbolismului. Ambii vulturi ai celor două steme se trag din Imperiul roman. Doar că sârbii folosesc vulturul cu două capete — simbol bizantin, în timp ce noi avem vulturul cu un singur cap, adică urmași ai Romei apusene. Și orientat spre dreapta — direcția viitorului, semnul că nu te mai întorci înapoi.
Acum, două lucruri care trebuie lămurite: What happens in Vegas stays in Vegas. Ce se întâmplă pe stadion, rămâne pe stadion. Prieteniile dintre peluze, mai ales la nivel de echipe naționale, nu au nicio legătură cu relațiile dintre state. Indiferent dacă acestea sunt bune sau tensionate. Și tocmai de aceea e riscant ca ele să fie politizate sau amplificate.
Citește și: Magicianul obosit şi barajul fără trucuri
Totuși, e nevoie de precauție. Frăția româno-sârbă din tribune este spectaculoasă și statornică. Doar că funcționează și un alt principiu, vechi de când lumea: dacă ești prieten cu dușmanul meu, începi să fii și dușmanul meu. Iar consecințele se văd deja. Cu Kosovo lucrurile s-au încins, cu Bosnia le-am simțit pe pielea noastră luna aceasta, iar fanii Corvinului au trăit-o live, în Croația, anul trecut.
În Balcani, prieteniile sunt frumoase. Dar dușmăniile sunt rapide.
Be First to Comment