Florile fier ale Reșiței s-au ofilit de tot…

Viața are un mod aproape perfect de se echilibra. Nașterea și moartea merg adeseori mână în mână, indiferent că vorbim despre oameni sau despre alte entități. Iar Reșița confirmă această dicotomie.

Pentru mine orașul nu înseamnă foarte multe. Înseamnă în primul rând rossonerii de la CSM, cu un public fabulos și un Valea Domanului care îmi provoca fiori în anii 90. Apropo, ce-o mai fi făcând San Siro Ciocoi?

Și mai înseamnă o lecție din școala primară, denumită Florile de fier ale Reșiței, în esență un reportaj scris de Ion Arieșanu la uzinele din oraș. O lecție pe care, la vremea respectivă am sărit-o de la studiu, spre bucuria noastră, pentru că tocmai ce venise revoluția și era considerat un text comunist.

Ei bine, CSM-ul s-a calificat recent în play-offul ligii secunde și are toate șansele de a promova în Superligă, fie direct, fie prin baraj, după 25 de ani.

Dar, ca o ironie a sorții, fotbalul la Reșița poate renaște tocmai în momentul dispariției ultimei legături cu istoria uzinelor din oraș, adică fix entitatea fără de care CSM-ul poate n-ar fi existat azi.

Reșița a fost mult timp unul dintre marile centre industriale ale României, în special datorită Combinatului Siderurgic și Uzinelor Constructoare de mașini, două fabrici cu o istorie comună.

Dacă prima dintre ele a dispărut încă din 2021, fiind absorbită de o companie din Slatina, zilele trecute a fost confirmat și decesul UCM-ului, un adevărat gigant în zonă.

De ce am ridicat sprâncenele la știrea asta? Pentru că UCM a fost nu doar cea mai mare întreprindere din partea de Vest a țării, dar și cea mai veche fabrică din România, construită în 1771!, odată cu punerea în funcțiune a primelor furnale și forje.

Uzina a fost preluată anul trecut de Hidroelectrica în încercarea de a salva activele și de a integra producția în cadrul unei noi entități, însă se pare că restructurarea nu a fost suficientă pentru a evita dispariția ei după 254 de ani.

Florile de fier nu mai aparțin acum Reșiței, dar metafora lui Arieșanu, împreună imaginea lecției: o împletitură de flori având în background niște macarale și furnele, înconjurate bineînțeles de multă verdeață și o apă, probabil Bârzava, îmi vor rămâne în minte like forever. Un contrast ciudat, inclusiv pentru un copil de 10 ani.