Conflictul dintre Gianni Infantino și Aleksander Čeferin a ieșit din culise.
În ultimele zile, disputa dintre FIFA și UEFA a căpătat toate ingredientele unei lupte pentru putere: bani, control instituțional, alegeri și, mai nou, scandaluri care lovesc direct în imaginea președintelui FIFA.
Banii au aprins fitilul
Planul lui Infantino de a obține aproximativ 4,2 miliarde de dolari de la investitori privați, cedându-le o parte din veniturile viitoare ale FIFA de la Cupa Mondială a provocat o reacție brutală în Europa. FIFA estima noua companie, FIFA Forward Enterprise, la aproximativ 20 de miliarde de dolari. Pentru federațiile naționale exista și un stimulent foarte concret: 20 de milioane de dolari în prima etapă, cu posibilitatea unei alte tranșe de 20 de milioane. Proiectul a fost abandonat, dar UEFA nu s-a oprit aici. A cerut documente și o evaluare independentă a afacerii.
Și mai există un detaliu care a făcut planul și mai sensibil în Europa: unul dintre investitorii propuși era Thrive Capital, fondul lui Joshua Kushner, fratele lui Jared Kushner, ginerele lui Donald Trump. Infantino și Trump au devenit foarte apropiați în timpul Mondialului din America de Nord, iar relația dintre cei doi a alimentat deja suspiciuni și critici politice în jurul FIFA.
Puterea nu mai stă la Zürich
În spatele banilor se află însă întrebarea esențială: cine decide direcția fotbalului mondial? Infantino a împins FIFA spre o organizație tot mai agresivă comercial și tot mai prezentă în marile afaceri ale sportului. Čeferin și UEFA văd în această strategie o concentrare excesivă de putere la Zürich. După prăbușirea proiectului, UEFA a ajuns să spună public că și-a pierdut încrederea în Infantino.
Există și un episod mai vechi care acum capătă o altă lumină. Documente publicate săptămâna trecută arată că FIFA a discutat, în 2021, posibilitatea de a se implica în proiectul Superligii europene. În aceeași perioadă, Infantino apărea public alături de Čeferin și condamna Superliga, declarându-și „sprijinul deplin” pentru UEFA.
Čeferin are nevoie de mai mult decât Europa
A treia miză o constituie alegerile din 2027. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Infantino părea aproape imposibil de învins: peste 200 dintre cele 211 federații FIFA își declaraseră sprijinul pentru al patrulea mandat. Acum, Serbia, Suedia, Norvegia și Țara Galilor și-au retras susținerea, iar UEFA încearcă să transforme revolta europeană într-o campanie împotriva lui.
Problema pentru Čeferin este simplă: UEFA are 55 de voturi. Nu suficiente. Pentru a-l învinge pe Infantino, europenii trebuie să convingă Africa, Asia, America de Sud și alte zone ale lumii că schimbarea merită făcută. Iar Infantino încă are aliați puternici în afara Europei.
Presiunea crește pe Infantino
Iar apoi a venit războiul informațional. Dezvăluirile privind o presupusă relație a lui Infantino cu o angajată UEFA, în perioada în care era secretarul general al organizației, au adus în prim-plan o plată de plecare de ordinul sutelor de mii, dar și costurile unui program de studii de tip MBA, achitate pentru fosta angajată. UEFA confirmă plata, dar spune că aceasta era permisă de regulile existente la vremea respectivă. Infantino neagă atât relația, cât și ideea că plata ar fi fost făcută pentru a cumpăra tăcerea femeii.
Nu există, deocamdată, dovada că UEFA a orchestrat aceste dezvăluiri. Dar momentul în care apar este imposibil de ignorat. FIFA vorbește deja despre o „campanie concertată și continuă” pentru subminarea lui Infantino și îi acuză pe adversarii săi că încearcă să-i forțeze plecarea înaintea alegerilor.
De aici încolo, fiecare conflict financiar, fiecare document și fiecare dezvăluire va conta în aceeași bătălie. Infantino are banii și o rețea solidă de aliați în afara Europei. Čeferin are UEFA și poate transforma nemulțumirea europeană într-o revoltă electorală.
Iar întrebarea care va rămâne până în martie 2027 este cât de mult din puterea lui Infantino poate fi erodată înainte ca urnele să deschidă, în sfârșit, jocul.
Be First to Comment