Avea muci la nas si creioane neascutite. Nu stia sa faca tumba, iar cand trebuia sa sarim la capra se napustea ca un nebun, apoi cadea rapus ca o musca izbita de geam. Si ramanea asa, nemiscat, multa vreme cu mucii curgand pe podeaua noua a salii de sport.
Noi radeam.
– Intr-o zi o sa v-arat eu voua, si-o fi spus Vasilica. Prostilor, railor, se tot smiorcaia el.
Si ne-a aratat. Acum Vasilica e barista, mucii nu-i mai curg si e tare mandru ca poate sa urle, sa bata cu pumnul in masa si sa ameninte.
Pe cine? Pe cine prinde. Cand? Aici e smecheria: dimineata. Dimineata oamenii sunt cei mai vulnerabili, ca na, nu si-a baut cafeaua. Ei, atunci e momentul de glorie a lui Vasilica!
NIMENI NU BEA CAFEAUA CUM TREBUIE!
Nimeni nu o apreciaza la justa valoare, nenorocitilor, somnorosi mizerabili ce sunteti! Nu bagati zahar! Am fara zahar, tu iti bati joc de mine? Cum adica nu stii ce cafea vrei, ignorantu’ naibii ce esti tu, baaa, fraiere, esti la mana mea. Imi bat joc de tine, te tavalesc pe jos si daca ma enervezi iti arunc si cafea fierbinte peste fata!
Clientii care abia isi incep ziua de munca il privesc cu ochi mici. Vasilica pare un psihopat, dar n-au ce sa faca. E barista, asa trebuie… sa suportam, tremura o studenta.
– Muahahaha, prinde Vasilica tremurul din zbor ca pe un sarut fierbinte. Ahahah, face el din nou si chiar in clipa aia inimioara din cafea tresare tulburata si se face una cu spuma. Ce se intampla, ce se intampla, lapte nu pusese, atunci ce a fost asta?
Ridic privirea spre Vasilica si imi pun mainile in cap. E plin de muci din cap pana in picioare. Se preling pe sortul din piele, curg in cafea, Vasilica, Vasilica, opreste-te! Fara zahar, fara zahaaar, rusineee, urla el pravalit pe jos.
Cade cortina.
Be First to Comment