Doamna de langa mine tipa ca ea a luat bilet la geam si hai gata, da-te, dom’le, la o parte! Nu, doamna, ia uitati aici, in poza. Nu nimica, hai, la o parte!
Aud ca se pot schimba locurile, ma bag si eu. “Yes, everything is possible as long as we go”
Cand mi se da voie ma ridic si ma indrept spre locurile din spate. Pe drum, toata lumea vesela, claie peste gramada. Rad, se imbratiseaza, am senzatia ca e o petrecere campeneasca.
Pare ca se cunosc si se simt extrem de bine. Unul se ridica sa ia ceva din bagaj si vad langa bagajul lui o coada de sapa mica, un smoc de plante si alte cateva obiecte care nu au ce cauta acolo.
Ajung in spate. Aici muzica si palinca mai lipsesc, in rest cheful e in toi. Zici ca mergi in tabara si acolo, in spate sunt baietii cei mai rai, aia care pun guma in par.
Incerc sa uit tot ce am vazut. Afara e intuneric, stewardesele stau de povesti cu pasagerii si rad in hohote. In vreo 20 de minute trebuie sa aterizam in Marrakesh si nu bag mana in foc ca si pilotul stie asta.
Be First to Comment